Alunițele sunt leziuni cutanate extrem de frecvente, prezente la majoritatea oamenilor încă din copilărie sau apărute pe parcursul vieții. În cele mai multe cazuri, acestea sunt benigne și nu necesită tratament. Totuși, anumite modificări apărute la nivelul alunițelor pot reprezenta un semnal de alarmă, motiv pentru care monitorizarea lor regulată și evaluarea dermatologică sunt esențiale. Verificarea alunițelor nu are doar un rol preventiv, ci poate face diferența între un diagnostic precoce și o afecțiune descoperită tardiv.
Ce sunt alunițele apărute pe piele?
Alunițele, denumite medical nevi melanocitari, sunt proliferări benigne ale melanocitelor, celulele responsabile de producerea melaninei. Ele pot fi prezente de la naștere sau pot apărea ulterior, cel mai frecvent în copilărie și adolescență, dar și la vârsta adultă.
Culoarea variază de la maro deschis până la maro închis sau negru, iar dimensiunea și forma pot fi diferite de la o aluniță la alta. Majoritatea sunt stabile în timp și nu produc simptome, însă dinamica lor trebuie urmărită, deoarece unele pot suferi transformări care necesită evaluare medicală.
Tipuri de alunițe
Alunițele pot fi clasificate în funcție de momentul apariției și de aspectul clinic. Nevi congenitali sunt prezenți de la naștere sau apar în primii ani de viață și pot avea dimensiuni variabile. Nevi dobândiți apar ulterior și sunt cei mai frecvent întâlniți.
Din punct de vedere clinic, pot fi alunițe plane, ușor reliefate sau proeminente, cu suprafață netedă sau neregulată. Există și alunițe atipice, care au margini neregulate, culoare neuniformă sau dimensiuni mai mari, necesitând o monitorizare mai atentă. Deși prezența unei alunițe atipice nu înseamnă automat malignitate, aceasta impune controale dermatologice regulate.
Ce modificări pot să apară la alunițe
În timp, alunițele pot suferi modificări minore, mai ales în perioadele de fluctuații hormonale, cum sunt sarcina sau adolescența. Totuși, anumite schimbări trebuie privite cu atenție. Modificările de culoare, formă sau dimensiune, apariția asimetriei sau a marginilor neregulate sunt semne care nu trebuie ignorate.
Alte modificări importante includ sângerarea spontană, crusta persistentă, senzația de mâncărime sau durere apărută la nivelul unei alunițe anterior asimptomatice. Aceste reacții nu indică obligatoriu o transformare malignă, dar necesită evaluare dermatologică pentru excluderea unei leziuni cu potențial periculos.
Când trebuie să mergi la medic pentru verificarea alunițelor
Consultul dermatologic este recomandat ori de câte ori apare o modificare suspectă la nivelul unei alunițe sau când pacientul observă o leziune nou apărută, diferită de cele existente. De asemenea, evaluarea este necesară dacă o aluniță crește rapid, își schimbă culoarea sau devine simptomatică.
Chiar și în absența unor modificări evidente, verificarea periodică a alunițelor este o măsură de prevenție importantă. Examinarea dermatoscopică permite medicului să analizeze structura leziunii în profunzime, identificând modificări invizibile cu ochiul liber.
Factorii de risc care impun verificări frecvente
Anumiți factori cresc riscul de apariție a leziunilor melanocitare cu potențial malign. Persoanele cu un număr mare de alunițe, cu alunițe atipice sau cu istoric familial de melanom trebuie să fie monitorizate mai atent.
Expunerea excesivă la soare, arsurile solare repetate, în special în copilărie, precum și utilizarea solarului reprezintă factori de risc importanți. De asemenea, persoanele cu piele deschisă, ochi deschiși la culoare și pistrui au un risc mai mare și ar trebui să efectueze controale dermatologice regulate.
Tratament pentru alunițe
În majoritatea cazurilor, alunițele benigne nu necesită tratament. Îndepărtarea acestora se recomandă atunci când există suspiciune de malignitate, disconfort funcțional sau motive estetice, în urma unei evaluări medicale corecte.
Metoda de tratament este aleasă în funcție de tipul aluniței, localizare și indicația medicală. Excizia chirurgicală este preferată atunci când există suspiciuni clinice, deoarece permite analiza histopatologică a leziunii. Alte metode pot fi utilizate strict pentru alunițele clar benigne, la recomandarea medicului dermatolog.
Există riscuri pentru scoaterea alunițelor?
Îndepărtarea alunițelor este, în general, o procedură sigură atunci când este realizată de un medic specialist, într-un cadru medical adecvat. Riscurile sunt minime și pot include sângerare locală, infecție sau cicatrice, în funcție de dimensiunea și localizarea leziunii.
Un aspect esențial este evitarea metodelor empirice sau a tentativelor de îndepărtare la domiciliu, care pot duce la complicații și pot întârzia diagnosticul corect. Analiza histopatologică a leziunilor suspecte este indispensabilă pentru excluderea unei patologii maligne.
Cât de des trebuie să îți verifici alunițele?
Frecvența controalelor dermatologice depinde de profilul de risc al fiecărei persoane. În absența factorilor de risc, o evaluare anuală este, de regulă, suficientă. Pentru persoanele cu alunițe atipice, istoric familial de melanom sau expunere solară intensă, controalele pot fi recomandate la intervale mai scurte.
Autocontrolul lunar al pielii este, de asemenea, o practică utilă. Observarea atentă a alunițelor și prezentarea la medic la apariția oricărei modificări contribuie semnificativ la depistarea precoce a leziunilor cu potențial malign.
Articol realizat de catre dr. Bianca Petrescu
