Hematoamele reprezintă o problemă medicală frecventă, apărând de obicei în urma unor traumatisme accidentale care provoacă extravazarea sângelui în țesuturile moi. Deși majoritatea sunt inofensive, unele hematoame pot necesita intervenție medicală, mai ales cele din zona dermatologică, care pot afecta aspectul pielii și procesul de vindecare. Acest articol explorează cauzele, simptomele și tratamentele disponibile pentru hematoamele uzuale.
Ce este un hematom?
Un hematom reprezintă o acumulare de sânge în afara vaselor sanguine, care poate apărea oriunde în organism, de la organe interne până la țesuturi superficiale. Această extravazare sanguină este cauzată de lezarea vaselor de sânge și poate varia ca severitate și localizare. Cele mai frecvente sunt hematoamele care afectează straturile cutanate și subcutanate, fiind vizibile sub forma unor umflături dureroase sau decolorări ale pielii. Acestea sunt leziuni caracterizate prin acumularea localizată de sânge în interiorul straturilor cutanate sau subcutanate, rezultată în urma unui traumatism. Acest fenomen apare atunci când vasele de sânge mici (capilarele) sunt lezate, iar sângele se infiltrează în țesuturile din jur. Manifestările clinice includ frecvent o umflătură sensibilă la palpare, de culoare variabilă, de la roșu intens la violet sau albastru, modificându-se progresiv în timpul vindecării. De asemenea, hematoamele pot fi însoțite de disconfort local și rigiditate a pielii afectate, în funcție de severitate.
Cauzele apariției unui hematom
Cauzele hematoamelor sunt variate și includ factori traumatici, medicali sau legați de particularități individuale:
- Traumatisme minore: Loviturile directe, căzăturile sau accidentele uzuale pot cauza lezarea vaselor capilare și extravazarea sângelui în țesuturi.
- Fragilitate vasculară: Persoanele cu fragilitate capilară crescută, adesea asociată și cu vârsta înaintată, sunt mai susceptibile la hematoame. Această fragilitate poate fi agravată de afecțiuni sistemice precum diabetul sau hipertensiunea arterială.
- Tulburări de coagulare: Afecțiunile care afectează coagularea sângelui, cum ar fi hemofilia sau trombocitopenia, determină o predispoziție crescută la formarea hematoamelor. De asemenea, deficitul de vitamina K, necesară pentru sinteza factorilor de coagulare, poate contribui la o tendință de sângerare excesivă.
- Medicamente: Tratamentul cu anticoagulante sau antiagregante plachetare (ex.: aspirina) crește riscul de apariție a hematoamelor în urma unor traumatisme minore. De asemenea, corticosteroizii administrati pe termen lung pot subția pielea, favorizând leziunile capilare. Anumite suplimente alimentare, precum vitamina E, ginkgo biloba, uleiul de pește și coenzima Q10, pot crește riscul de hematoame prin influențarea coagulării sângelui sau prin fragilizarea vaselor de sânge.
- Afecțiuni vasculare: Condiții precum vasculitele sau fragilitatea congenitală a vaselor de sânge (ex.: Sindromul Ehlers-Danlos) predispun pacienții la hematoame frecvente chiar și în absența traumatismelor evidente.
- Factori mecanici repetitivi: Presiunea constantă sau frecarea intensă asupra pielii poate slăbi integritatea capilarelor, crescând probabilitatea formării hematoamelor.
Diferenta dintre hematom si vanataie
Hematomul și vânătaia (echimoza) sunt două tipuri de leziuni cauzate de ruperea vaselor de sânge, dar se diferențiază semnificativ prin localizarea și severitatea acumulării de sânge.
- Hematomul este o acumulare mai mare și mai profundă de sânge, care se formează atunci când vasele de sânge mai mari sunt rupte, iar sângele se adună într-un spațiu închis. Această acumulare poate provoca o umflătură semnificativă și poate fi dureroasă. Hematomul se formează în straturi mai profunde ale pielii sau ale țesuturilor subcutanate, iar sângele acumulat poate crea o masă de lichid, ce exercită presiune asupra zonelor adiacente. Dimensiunea hematomului poate varia, iar atunci când este semnificativ sau dureros, poate necesita tratament medical, cum ar fi drenajul pentru a elimina sângele acumulat. De asemenea, în funcție de severitate, hematomul poate afecta mobilitatea, iar procesul de vindecare poate dura mai mult.
- Echimoza, pe de altă parte, este o acumulare de sânge mai superficială, ce apare atunci când vasele de sânge de dimensiuni mici se rup, iar sângele se răspândește la nivelul pielii, fără a forma o umflătură semnificativă. De obicei, echimoza se manifestă printr-o pete plată, care variază de la albastru-violet imediat după accident, la galben sau verde pe măsură ce sângele se resoarbe. Aceste pete nu sunt dureroase în mod semnificativ și se vindecă, în general, în câteva zile sau săptămâni, fără complicații majore. Echimoza este adesea mai puțin gravă decât hematomul și nu necesită tratament specializat, decât în cazuri persistente.
Simptome hematom
Simptomele unui hematom variază în funcție de dimensiunea și locația acestuia, dar cele mai comune sunt:
- Umflătura: Hematomul poate cauza o umflătură semnificativă în zona afectată, care apare rapid după o lovitură sau un traumatism. Umflătura este cauzată de acumularea de sânge în țesuturile subcutanate.
- Durere: Zona afectată poate fi dureroasă sau sensibilă la atingere, iar durerea poate varia de la ușoară la severă, în funcție de mărimea hematomului și de presiunea exercitată asupra nervilor sau țesuturilor înconjurătoare.
- Schimbarea culorii pielii: La început, hematomul poate apărea de culoare roșie sau albastră, pe măsură ce sângele se acumulează sub piele. După câteva zile, culoarea se poate schimba în violet, verde sau galben pe măsură ce sângele este resorbit de organism.
- Tensiune sau senzație de presiune: Dacă hematomul este mare sau profund, poate cauza o senzație de tensiune sau presiune în zona afectată. Acest lucru se poate datora acumulării de sânge care apasă asupra țesuturilor înconjurătoare.
- Limitarea mișcării: În cazuri mai severe, un hematom mare sau situat într-o zonă sensibilă, cum ar fi în jurul articulațiilor, poate limita mișcarea sau flexibilitatea articulației sau a mușchilor din apropiere.
- Căldură: În unele cazuri, zona hematomului poate deveni mai caldă la atingere din cauza inflamației care însoțește acumularea de sânge.
Tratamentul hematoamelor
Managementul hematoamelor depinde de dimensiunea, localizarea și severitatea acestora. În cazurile minore, tratamentul conservator include aplicarea de gheață locală în primele 24-48 de ore pentru a reduce inflamația și hemoragia, urmată de comprese calde pentru a accelera resorbția sângelui extravazat. Se recomandă repausul și evitarea traumatismelor suplimentare în zona afectată. Administrarea de antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) poate ameliora durerea, dar utilizarea acestora trebuie evaluată cu atenție pentru a evita riscul de sângerare suplimentară.
Pentru hematoamele extinse sau profunde, intervenția medicală poate fi necesară. Aspirația percutanată sau drenajul chirurgical sunt indicate în cazurile în care acumularea sanguină exercită presiune asupra structurilor adiacente, determinând disfuncție tisulară sau compresie vasculară.
O metodă modernă și minim invazivă de tratament este terapia cu laser, utilizată pentru accelerarea procesului de resorbție a hematoamelor superficiale și profunde. Tehnologiile laser de tip Nd:YAG penetrează stratul cutanat și stimulează microcirculația, facilitând eliminarea rapidă a sângelui extravazat și reducerea inflamației. Acest tip de terapie este utilizat frecvent în medicina estetică și dermatologie pentru hematoamele postoperatorii sau post-traumatice, având avantajul unui timp de recuperare redus și a unei rate scăzute de complicații.
Complicațiile care pot apărea
Hematoamele pot genera o serie de complicații locale și sistemice, în funcție de localizare și de răspunsul organismului la leziune. Printre complicațiile frecvente se numără infecția secundară, în special în hematoamele voluminoase sau în cele care au suferit deschiderea spontană, favorizând proliferarea bacteriană. Un alt risc major este sindromul compartimental, care survine atunci când acumularea sanguină determină creșterea presiunii intracompartimentale, compromițând perfuzia tisulară și ducând la ischemie musculară.
În cazurile cronice, hematoamele pot suferi organizare fibroasă și calcificare, ceea ce poate duce la limitarea mobilității segmentelor afectate. La pacienții cu tulburări de coagulare sau sub tratament anticoagulant, hematoamele recurente și extinse necesită ajustarea terapiei pentru a preveni episoade hemoragice suplimentare.
Când este momentul să mergi la medic
Orice hematom care persistă mai mult de 10 zile, crește rapid și este dureros sau prezintă semne de infecție necesară intervenția unui dermatolog sau chirurg plastician.
Pentru tratamente personalizate, consultația la un specialist este esențială. Aceștia vă pot oferi soluții moderne, inclusiv tratamente cu laser, pentru gestionarea hematoamelor și echimozelor în condiții de siguranță și eficiență maximă.
Articol realizat de catre Dr. Bianca Petrescu
