Ciuperci picioare (piciorul atletului) – cauze și tratament

Infecțiile micotice ale picioarelor, cunoscute în termeni clinici drept „tinea pedis” sau „piciorul atletului”, reprezintă o afecțiune cutanată prevalentă, caracterizată de colonizarea și proliferarea dermatofiților la nivelul pielii de pe tălpi și între degete. Această patologie, deși frecvent subestimată, poate genera disconfort substanțial și complicații atunci când este neglijată.

Ce este ciuperca piciorului

Tinea pedis este o dermatomicoză cauzată de specii de dermatofiți, care se dezvoltă pe stratul superficial al pielii. Dermatofiții sunt organisme keratinofile, adică se hrănesc cu keratină, componenta principală a stratului cornos al pielii. Infecția este favorizată de medii umede, calde și închise, factori care explică predispoziția pentru apariția leziunilor între degete și pe tălpi, mai ales la indivizii care poartă încălțăminte ocluzivă.

Cauzele de bază ale apariției ciupercilor la picioare

Etiologia tinea pedis implică atât factori de mediu, cât și factori individuali, ce creează un mediu optim pentru colonizarea și proliferarea fungilor. Principalii factori cauzali includ:

1. Transpirația excesivă (hiperhidroza) – Transpirația favorizează persistența umidității la nivelul piciorului, creând astfel condiții optime pentru dezvoltarea dermatofiților.
2. Igiena deficitară – Lipsa unei igiene riguroase contribuie la acumularea de keratină și alte materiale organice pe piele, pe care fungii patogeni le pot utiliza pentru a-și susține ciclul de viață.
3. Expunerea la suprafețe contaminate – Mersul desculț în spații publice umede, cum ar fi dușurile, vestiarele și piscinele, facilitează transmiterea fungilor de la o persoană la alta.
4. Încălțămintea ocluzivă – Pantofii care nu permit ventilarea adecvată favorizează menținerea unui mediu umed și cald, propice infecțiilor fungice.

Simptomele infecției fungice la picioare

Manifestările clinice ale tinea pedis sunt variabile și depind de forma clinică a infecției. Cele mai frecvente simptome includ:

• Prurit intens – Mâncărimea persistentă este predominant localizată în spațiile interdigitale și pe tălpi, însoțită adesea de o senzație de arsură.
• Eritem și descuamare – Pielea afectată prezintă roșeață și descuamare, simptome ce reflectă procesul inflamator indus de prezența fungilor.
• Fisuri cutanate – Leziunile interdigitale sunt adesea fisurate și pot deveni dureroase în formele avansate.
• Miros neplăcut – În contextul unei infecții fungice, pielea poate produce un miros specific, datorat descompunerii materialului keratinic de către fungi și alte microorganisme secundare.

Ciuperca piciorului – forme clinice ale infecției

Tinea pedis poate apărea sub mai multe forme clinice, fiecare având caracteristici specifice și răspunsuri terapeutice distincte:

1. Forma intertriginoasă – Cea mai comună formă clinică, caracterizată prin mâncărime, fisuri și macerare, fiind predominant localizată între degetele de la picioare.
2. Forma veziculară – Se manifestă prin vezicule și bășici pe tălpi, fiind frecvent asociată cu inflamație severă și disconfort accentuat. Această formă poate prezenta un risc crescut de suprainfecție bacteriană.
3. Forma hiperkeratozică– Implică îngroșarea stratului cornos al tălpilor, pielea devenind eritematoasă, uscată și crăpată, în special în zona călcâielor și a marginii tălpii.

Cauzele apariției și factorii de risc

Anumiți factori pot crește susceptibilitatea unei persoane la dezvoltarea tinea pedis:

• Expunerea repetată la medii contaminate – Utilizarea frecventă a bazinelor de înot, a dușurilor și vestiarelor publice poate facilita contactul direct cu dermatofiții.
• Afecțiunile cronice, în special diabetul zaharat – Pacienții cu diabet prezintă un risc mai mare de infecții datorită circulației periferice deficitare și a alterării răspunsului imunitar.
• Încălțămintea și șosetele din materiale sintetice – Materialele sintetice și încălțămintea strânsă împiedică evaporarea transpirației, favorizând persistența umidității.
• Stări de imunosupresie – Orice factor ce compromite sistemul imunitar poate permite proliferarea fungilor, incluzând terapii imunosupresoare sau afecțiuni cronice.

Metode de diagnostic pentru infecțiile fungice ale piciorului

Diagnosticul de tinea pedis se bazează pe anamneza pacientului și examinarea clinică a leziunilor cutanate. În cazuri incerte, se poate recurge la investigații suplimentare, precum:

• Examinarea microscopică directă – Răzuirea cutanată din zona afectată poate fi examinată microscopic după tratarea cu hidroxid de potasiu (KOH) pentru a evidenția hifele fungice.
• Examinarea microscopică directă – Proba cutanată prelevată prin răzuire din zona afectată poate fi examinată microscopic după tratarea cu hidroxid de potasiu (KOH) pentru a evidenția hifele fungice.
• Cultura fungică – Proba cutanată poate fi cultivată pentru identificarea speciei de dermatofit implicate, esențială în cazurile recurente sau rezistente la tratament.